Djokovic și un ceainic mare cu ghimbir

Am început să iau în serios sportul și alimentația în 2016. 

Deși încă n-am ajuns la o formulă magică, caut constant să îmbunătățesc modul în care mă hrănesc astfel încât să nu am senzația de prea plin, dar să am suficientă energie pentru alergat sau restul activităților dintr-o zi.

Așa am ajuns la cartea lui Djokovic.

Cu toate că am cunoștințele unui melc când vine vorba de tenis, îmi place să cred că nu e niciodată prea târziu să aflu lucruri noi dintr-un domeniu cu care sunt paralelelă. Iar dacă acele lucruri îmi sunt practice în viața de zi, cu atât mai bine.

Prin vară m-am apucat de alergat. Condiție fizică zero, ambiție 8/10, perseverență 2/10. După ce m-am chinuit câteva luni așa, fără niciun progres considerabil, am luat decizia de a merge la doctor. La un consult biofeedback, să fiu mai precisă.

Astfel, am aflat că problema era de la ficat și splină, nu de la faptul că nu pot să-mi fac picioarele să alerge mai mult de doi km fără să-mi dau sufletul. Iar pe lângă suplimentele de care aveam nevoie (niște Omega, Calciu, complex de B-uri, proteină etc), am primit și o recomandare de regim alimentar.

La mai puțin de o săptămână, progresele au fost considerabile. Nu mai oboseam la fel, puteam alerga mult mai mult fără să mă opresc, iar la finalul antrenamentului nu mai aveam senzația de epuizare. Toate acestea datorită unei diete (încă nu începusem să urmez tratamentul cu suplimente).

Așadar, pentru mine a fost destul de clar că alimentația joacă un rol important, iar ce și cum mănânc îmi afectează pozitiv sau negativ diverse activități. Lucrul ăsta-l punctează foarte clar și Novak Djokovic în cartea sa.

Mai exact, povește cum, după un an și ceva de regim alimentar fără gluten, lactate sau zahar, a reușit să treacă la următorul nivel. Și anume să fie numărul 1 ATP.

Desigur, faptul că se antrenează 14 ore pe zi ajută. Numai că asta făcea și înainte de schimbarea radicală a alimentației, numai că, după un anumit număr de meciuri, organismul claca și ajungea să se prăbușească pe teren.

Desigur, cartea lui nu spune că toată lumea ar trebui să renunțe la gluten pentru a performa, ci doar evidențiază faptul că alimentația nu este în niciun caz un aspect de trecut cu vederea, iar fiecare dintre noi ar trebui să-și alcătuiască, cu ajutorul unui specialist, nu o dietă, ci un mod de viață sănătos, adecvat propriilor nevoi.

Novac Djokovic descrie totodată și modul în care arată mesele lui. Paharul cu apă la temperatura camerei băut dimineața, cele două linguri de miere de Manuka, apoi un mic dejun care să-i dea energie, salate și crudități, pește și pastele fără gluten alături de câteva rețete sunt doar câteva dintre recomandările pe care le vei regăsi în carte.

Însă practica mindfulness, meditația, yoga, gândirea pozitivă și mintea deschisă sunt alte elemente pe care Djokovic pune preț și vin la pachet cu un stil de viață healty.

Poate că nu pare nimic nou, dar pentru un puști venit din fosta Iugoslavie, care se antrena printre ruinele clădirilor dărâmate de bombardamente, care asculta muzică clasică, citea Pușkin și învăța câteva limbi străine, consider că modul în care a evoluat e spectaculos.

Eu am citit cartea lui într-o zi, după niște crize oribile de stomac, alături de mult ceai de ghimbir cu lămâie (fun fact: și Djokovic recomandă ceaiul de ghimbir), și m-am bucurat că mi-a confirmat anumite lucruri legate de hrană, ambiție și tot tacâmul. Na, cred că, uneori, și cărțile ajută la vindecare.

Cartea o găsești la Publica.

Publicitate