Ce am învățat despre Zen în ultimele luni

Spatele drept, dar nu foarte rigid, poziție de lotus sau semi-lotus, ochii întredeschiși și respirația cât mai calmă. Cam asta e… doar cât de greu îți imaginai că este să meditezi?

Ei bine, meditația, în ciuda tuturor articolelor care o ridică în slăvi, nu este deloc o practică atât de ușoară pe cât pare la prima vedere. Pe lângă faptul că în primă fază ai toate șansele să te doară tot corpul și să te tot foiești până îți găsești cea mai comodă poziție, buba vine când începi să te concentrezi pe respirație și să înveți să înlături orice gând.

Nu am realizat cât de complicat poate fi să faci liniște în propria mintea, dar cred că după câteva luni de încercări, renunțări și stăruințe, am început să înțeleg cum pot reduce volumul zgomotului din cap, dacă nu-mi iese să-l dau complet pe mute.

Încă din primele zile din 2016 am tot practicat activități tip mindfulness, iar acestea au luat startul într-o perioada destul de agitată, în care nu reușeam să mă concentrez la absolut nimic. Așa că, tot citind despre asta am ajuns și la subiectul „meditație” și, implicit, la practica Zen.

Astfel, am dat peste cărțile din colecția editurii Herald și am ales un titlu care să mă inițieze în această disciplină, pentru că informațiile de pe net nu mi se părea suficiente. Practica Zen- Corp, Respirație, Minte m-a dat puțin peste cap cu multitudinea de termeni despre care nu știam nicio iotă. Totodată, citirea în sine a cărții a fost o experiență pentru că:

1. este vorba de un titlu înafara zonei mele de confort
2. am învățat (deși cu greu la început) să fac abstracție de stilul de scriere ușor elogios și să mă concentrez pe a-mi lua informațiile elementare despre Zen

Însă, cel mai important lucru cu care am rămas în urma acestei cărți nu are de-a face cu vreun termen dificil de pronunțat sau cu un nume al vreunui călugăr budist imposibil de memorat, ci starea. Da, exact, starea aia de bine, de calm, de liniște. Astfel, după o zi haotică, un duș și câteva pagini din Zen mă ajutau să îmi pun gândurile în ordine și să atenuez zgomotul. De altfel, mi-a plăcut faptul că nu m-am forțat să citesc în vreun fel (așa cum bănuiam inițial), ci totul s-a întâmplat de la sine, organic.

Idei pe care le-am reținut din cartea Zen și care mi-au fost de folos:

1 | poziția corectă pentru a practica zazen

2 | locul ales pentru meditație și lucrurile esențiale de care ai nevoie pentru asta (o rogojină simplă și o pernă suficient de mare- deși nu e musai, haine comode)

3 |  metode de respirație și de ridicare din poziția zazen

4 | despre mâncatul frugal și conștient (nu în fața Tv-ului sau a laptopului, așa cum obișnuiam)

5 | despre simplitate (în haine, hrană, obiecte din casă, vorbire)

6 | corpul, respirația și mintea nu sunt trei aspecte diferite (nici în zazen, nici în viața obișnuită)

7 | gândurile pot fi controlate prin practică

8 | where there’s a will, there’s a way.

Cert e că după citirea acestei cărți nu am de gând să schimb 100% ceea ce fac sau sunt, dar am fost fericită să descopăr o bucățică din alt univers, fapt care mă ajută mai departe în felul în care fac un lucru, iau o decizie sau privesc lumea, în general.

De altfel, tind să asociez puțin experiența și informațiile primite din lectura de față cu alegoria peșterii. Astfel, nu-mi mai doresc vreodată să mă întorc la acea persoană agitată, aiurită, dezordonată și cu mintea împrăștiată.

Cum m-a influențat cartea Zen

1 | sunt mult mai calmă, chiar și în situații critice

2 | nu mai spun lucruri doar de dragul de a mă auzi vorbind, nu fac lucruri care nu au o însemnătate pentru mine

3 | nu mai mănânc pe nerăsuflate și-mi aleg cu atenție ceea ce pun în farfurie

4 | odihna fizică și psihică au urcat în topul priorităților mele

5 | practic activități mindfulness

6 | am crescut numărul minutelor dedicate zilnic meditației

8 | nu mai pun la fel de mare preț pe obiecte, ci am învățat să mă descurc cu mai puțin, pentru că am înțeles că doar așa mă pot concentra pe ce este esențial: mintea și corpul, conform cărții, dar eu aș mai adăuga și familia.

Recunosc, Zenul se îmbină foarte bine cu stilul minimalist pe care îl pun în practică de ceva vreme, iar cultura orientală, dharma și simplitatea sunt doar câteva dintre elementele cu care rezonez.

Tu cum te raportezi la ideile menționate mai sus? Ești mai degrabă reticent/ă, așa cum eram și eu odată sau doar curios/oasă? Let me know.